Thursday, February 17, 2011
Wednesday, February 16, 2011
Friday, February 11, 2011
SRI KAMALA-ZEITA HARULUI
Kamalatmika - introducere in Kamalatmika a 10-a Maha Vidya
Sistemul TANTRA –YOGA considera ca, la capatul oricarei desfasurari evolutive a practicii spirituale perseverente (ABHYASA – SADHANA), un aspirant spiritual este capabil si trebuie sa se bucure defructul practicii sale (YOGA PHALA), asemanator cu un pretios fruct indestructibil si adamantin (VAJRA- PHALA).
Acesta este cules prin gratia Supremului Divin, numit SHRI PARAMASHIVA, acest tip de Gratie a Supremului numindu-se PRASADAM, deoarece constituie o stare transcedentala de Binecuvantare Divina.
Uneori, aceasta stare de Binecuvantare Suprema face ca in fiinta aleasa si daruita Divinului, sa infloreasca toate caitatile prin excelenta Divine, iar simbolul acestui fruct nepretuit sau al acestei stari de infolrire spirituala este o floare ( PUSHPA), in special o floare de Lotus - KAMALA sau PADMA.
Esenta a Realizarii spirituale, KAMALA sau floarea imaculata de lotus, ascunde in centrul sau acea nepieritoare Esenta a Divinitatii din fiinta umana – ATMAN.
Toate florile existente in planul terestru, precum si cele din lumile subtile ale zeilor, sunt trecatoare si timpul ( KALA) le impune o caracteristica distincta: aceea de a se usca (SIDANTI); aceasta actiune este sustinuta uneori de vanturile care bat neincetat, astfel incat tot ceea ce odata era infloritor putem spune azi ca este uscat (SHOSHAYATI).
Oarecum urmand simbolismul agrar al spicului de grau, a florii de mac sau la florilor tarzii de toamna, traditia spirituala orientala considera ca, precum plantele, fiinta umana trece prin mai multe etape distincte de evolutie, trecand prin nasterea din samanta, stadiul embrionar, nasterea propriu-zisa, copilarie, pubertate, tinerete, maturitate, batranete si, in faza involutiei maxime a structurilor vitale, sau in faza incetinirii complete a proceselor de regenerare, se vorbeste in mod obisnuit despre moarte.
Problema care se pune, teoretic, este daca poate cineva, oricine ar fi el din aceasta manifestare si orice grad de evolutie spirituala ar avea el, ca si creatura, sa scape acestui proces al ciclicitatii periodice, fara a-si sacrifica actuala structura vitala si fara a nega in vreun fel fortele naturii (PRAKRITI).
Cu alte cuvinte, daca poate exista o cale de iesire din lantul transmigratiei fata a fi necesara o teribila forta ascetica, care de regula usuca prematur structurile vitale in vederea unei ulterioare dezvoltari a unei singure flori spirituale, invizibile insa si deci cu neputinta de sesizat si de constientizat clar ca tel sau scop al Evolutiei Spirituale.
Cunoastem deja parerea sistemului KUNDALINI – YOGA cu privire la acest subiect: arzand toate buruienile cat si toate florile trecatoare (adica fructele KARMA-ei noastre negative si respectiv, pozitive), din cenusa aceasta, nascuta in urrma unui effort ascetic mistic, se va produce mana* pretioasa care va face rodnic solul (pamantul, PRITHIVI), din care cu ajutorul caldurii (TEJAS) si al luminii (JYOTIH) solare, va inflori floarea indestructibila a Nemuririi.
Aceste trei etape, ale pamantului (BHUMI sau PRITHIVI), focului (TEJA) ce rezida in aer (fulgerul, VAJRA) si cerului (DHAUS, sediul soarelui si al luminii solare SURYA-JYOTIH sau BRAHMAJYOTIH – lumina Clara Divina a transcendentului BRAHMAN) sunt practic, in traditia DASHA MAHA VIDYA: Dhumavati, Bagalamukhi si Matangi.
Rezulta, logic, in viziunea sistemului Kundalini Yoga, faptul ca a 10-a mare putere cosmic este in mod indispensabil legata de faza sau etapa desavarsirii spiritual, in care descoperim si ne identificam plenar cu miezul florii de lotus, ATMAN din Inima Spirituala a Divinului Sine (BRAHMNA), astfle incat aceasta ultima, dar sic ea mai importanta MAHA-VIDYA, poarta numele de KAMALATMIKA.
Sistemul TANTRA YOGA a considerat insa ca intrebarea initiala cu privire la necesitatea sau indispensabilitatea ascezei permanente in viata unei fiinte umane nu a capatat raspunsul cautat si de aceea, ca argument pentru o viata plenara traita armonios, s-au conceput acele metode practice de utilizare a tuturor mijloacelor posibile (incluzand tehnicile de fuziune erotica in cupluri de practicanti yoghini continenti si initiate) in vederea experimentarii, pe tot parcursul vietii spiritual,e a starii de Implinire interioara, atat de absenta in viata ascetilor, in sensul ei total (care include si planul fizic).
S-a nascut astfel o aspiratie puternica, la paroxismul oricari incercari de a strapunge imaginatia obisnuita a omului, de a realize Sinele Suprem (ATMAN) intr-o singura viata si intr-un singur scop, oricat de imperfect ar fi acesta (omul).
Acestei aspiratii initiale sistemul KUNDALINI YOGA nu i-a putut ramane indifferent si i-a adaugat fiorul mistic al cautarii Divinitatii interioare.
De aici, din aceasta sinteza de mare amploare s-a nascut calea MAHA-SIDDHAS-ilor din VAJRAYANA si multiplele ACHARAS TANTRA-ice, astfle incat ce-a de a zecea MAHA-VIDYA a devenit cea mai adorata Mare Putere Cosmica din Orient, chiar daca acest lucru s-a intamplat datorita unui alt nume si aspect fundamental al Ei si anume MAHALAKSHMI, déja prezenta in literature VAISHNAVA ca principala Energie Divina Suprema a lui MAHAVISHNU (Dumnezeu in aspectul sau de Fiinta Suprema care locuieste in Oceanul Cauzal-KARANODAKASHYANI VISHNU).
Cu exceptia Tibetului, care a fost mult mai deschis catre Divinitati cu character pronuntat transcendent, multe dintre ele emanatii pur intelectuale sau emanatii necesare pentru justa apreciere a unor Principii teoretice sau modele arheticaple ale planului intelectului superior (idei forta, principia si energii foarte mult legate de planul lui AJNA si SAHASRARA CHAKRA din yoga hindusa) cum sunt:
“GUHYASAMAJA, PRAJNAPARAMITA, HEVAJRA, KALACHAKRA si zeitele DHARANI” (P. PAL, “Art of Tibet”, p.43), dar si SARASVATI, VAJRAVARAHI si MAHAKALI, toate celelalte tari din Orient au imbratisat cultul devotional catre MAHALAKSHMI iar KAMALATMIKA sau “Floarea imaculata de lotus” a ajuns un binecunoscut si uviversal symbol al tuturor Puterilor Benefice ale Energiei Divine, numite LAKHSMI, MAHA-DEVI, MAHALAKSHMI sau TARA, GAURI, PARVATI si SHRI- DEVI.
In general insa, tarile influentate in dezvoltarea religioasa si istorica de Buddhism (MAHAYANA, HINAYANA sau VAJRAYANA), cum ar fi Tibetul si Nepalul, Sri Lanka, Burma (Birmania) si Cambodgia, au recunoscut mai ales aspectul de SHRI-DEVI al lui MAHALAKSHMI, evitand sa I se adreseze un nume hindus si visnuit pe deasupra, nepregetand totusi sa foloseasca nume indiene (hinduse, visnuite, tantrice sau vedice) ale lui MAHALAKSHMI, ca atribute ale lui VAJRAVARAHI.
Aceasta s-a intimplat mai ales acolo unde VIDYA lui BAGALAMUKHI a fost considerata mult mai importanta decat toate celelalte, cu exceptia, probabil, a VIDYAS-urilor binecunoscute si in VAJRAYANA: TARA, CHINNAMASTA, BHUVANESHVARI si DHUMAVATI (cu numele lor specifice Buddhismului).
In Tibet si Nepal, tari convertite la Buddhism sub influenta Scolii VAJRAYANA, VIDYA lui TARA a fost utilizata chiar mai tarziu decat cea a lui BAGALAMUKHI (numita special MAHAMAYURI si VAJRAVARAHI) si ulterior, sub influenta coplesitoare a lui SARASVATI afacut practice ca adorarea devotional a unei divinitati visnuite, shivaite sau vedice, binecunoscute in India, sa nu cunoasca dezvoltarea din India.
Aceasta pentru ca, in VAJRAYANA, VISHNU este considerat o zeitate Indiana importanta, dar apartinand grupului de zeitati carora li se adreseaza profanii. In panteonul si asa supra-aglomerat al tantrismului Buddhist (VAJRAYANA) gasim arareori un loc bine definit pentru MAHESHVARA, MAHAVISHNU si BRAHMA, pentru a mai putea pretinde un loc pentru MATANGI, MAHALAKSHMI si BRAHMI, atat de cunoscute in panteonul hindus.
In general VISHNU-ismul nu a fost prea bine privit de catre Buddhism, in primul rand deoarece afirma ca intemeietorul doctrine Buddhiste, BUDDHA SAKYAMUNI (GAUTAMA SIDDHARTA) era doar un alt AVATAR al lui VISHNU si, in al doilea rand, datorita imensei vitalitati si porniri frenetic catre de votiune a vishnuitilor, calitati oarecum contrare scopului pur ascetic, intelectual, propagate de SAKYAMUNI BUDDHA insusi.
Asadar numele zeitatilor hinduse nu au prea fost agreeate in VAJRAYANA si de aici a rezultat numirea unanima, in Orient, a lui KAMALATMIKA, prin numele de SHRI-DEVI, inclusa in panteonul buddhist al unor tari mai putin inversunate contra hinduismului, cum sunt Indonezia, Champa (teritoriu antic, inclus azi in Vietnam), Coreea si Japonoa (mai putin China, unde cultul lui TARA a fost raspandit mai ales).
Gasim numele lui MAHASHRI (jap. KICHIJO-TEN, transliteratie destul de exacta pentru un derivat sanscrit: MAHASHRI, in jap. MAHASHIRI) ca un alt corespondent pentru LAKSHMI (MAHALAKSHMI sau KAMALATMIKA), drept o binecunoscuta zeitate populara chiar si in JAPONIA (G.D. SAUNDERS – “MUDRA”, pg. 53,54), mai ales cand este vorba de “KICHIJO-TEN din JORURIDI (KYOTO), care poarta in mana ei stanga un atribut specific, particular, nestemata care indeplineste toate dorintele” (v. GROUSSET, RENE “Les Civilisations de l’Orient”, Paris, 1920-30, vol. IV: “Le Japan”, ed.I, P.44, FIG.30.
Aceasta statuie dateaza din secolul XII). Regretatul orientalist A.K. COOMARASWAMI, in “Elements of Buddhist Iconography” (Cambridge: Harward University Press, 1935) nota ca “LILA-KAMALA “Lotusul jocului”, reprezinta universul ca un joc la Divinitatii Supreme, tot asa cum lotusul care este tinut de o fiinta umana constituie un fel de obiect de joaca.
In Nepal si Tibet, lotusul este de obicei reprezentat deplin inflorit (deschis complet, n.n.)” (pag. 21). Numele lui KAMALA DEVI apare inca din KALIKA PURANA, unde este fie o forma a lui KALI, fie una dintre cele mai frumoase YOGINI.
KAMALATMIKA este prin urmare un nume binecunoscut in Orient, fiind asociat lui Shiva in tantrismul caii DASHA MAHA VIDYA, tot asa cum MAHAKAKSHMI este asociata lui VISHNU, in Vishnuism. LAKSHMI, SHRI, SHODASHI si MAHALAKSHMI apar drept cele mai cunoscute aspecte ale celei de a 10-a Mari Puteri Cosmice Feminine, KAMALATMIKA, cea care, in sinteza specifica gnozei tantrice, contine in sine nu mai putin de 12 VIDYA-DEVI, atunci cand este privita ca Zeita Suprema, asa cum declara textul DEVI MAHATMYA din MARKANDEYA PURANA.
Din punct de vedere istoric, cultul acestei Mari Puteri Cosmice nu este cunoscut sau atestat in VEDA-s, insa, precum KALI si TARA, KAMALATMIKA a fost o zeitate adorata in randul populatiei indigene, preariene din India, astfel incat exista o raspandirela nivel de mase umane a cultului lui MAHALAKSHMI.
Textul DEVI MAHATMYA din MARKANDEYA PURANA, care constituie de altfel si punctul istoric in care zeitele tantrice: KALI, SHYAMALA si GAURI (se afirma in diverse lucrari de specialitate) au fost oficial recunoscute in traditia religioasa hindusa timpurie (post-vedica), afirma ca:
“Toate formele lui DEVI -SATTVIKA, RAJASA si TAMASA –au evoluat din Supra-Fiinta MAHALAKSHMI. SARASVATI, GAURI si VISHNU sunt manifestarile SATTVIKA ale Zeitei, LAKSHMI si HIRANYAGARBHA sunt manifestarile ei RAJASA, in timp ce MAHAKALI, SARASVATI (SHYAMALA) si RUDRA sunt manifestarile ei TAMASIKA”
(R.S. GUPTE –“ Iconography of the hindus, Buddhist and Jains”, pag. 99, citand pe GOPINATH RAO, T.A. “Elements of Hindu Iconography”, Madras, Law Printing House, 1914-1916, 4 vol; voL. I, partea a II-a, p.337).
Aceasta suprema MAHALAKSHMI devine baza adorarii lui SHAKTI”. Privita ca Suprema Zeita, MAHALAKSHMI, sau ca Mare Putere Cosmica Feminina, KAMALATMIKA, ea subsumeaza si inglobeaza armonios douasprezece VIDYA-DEVI sau 12 principale aspecte:
1. MAHAVIDYA,
2. MAHAVANI,
3. BHARATI,
4. SARASVATI,
5. ARYA,
6. BRAHMANI,
7. MAHADHENU,
8. VEDAGARBHA,
9. ISHVARI,
10. MAHALAKSHMI,
11. MAHAKALI,
12. MAHASARASVATI.
Aceste VIDYA- DEVI constituie insa nume sau aspecte clasice ale unora dintre celelalte 9 Mari Puteri Cosmice si numai MAHALAKSHMI ar fi pe deplin identificata cu KAMALATMIKA.
Astfel, MAHAVANI, BHARATI, SARASVATI, ARYA, BRAHMANI, VEDAGARBHA, ISHVARI si MAHASARASVATI sunt opt VIDYA-DEVI incluse in MATANGI – VIDYA, MAHADHENU ii corespunde atat lui MATANGI car si mai ales lui BHUVANESHVARI – VIDYA, in timp ce MAHAKALI este fie un aspect al lui KALI-VIDYA, fie al lui DHUMAVATI.
Rezulta ca numai MAHAVIDYA si MAHALAKSHMI ar ramane ca aspecte particulare ale lui KAMALATMIKA.
Totusi acest lucru nu este adevarat, deoarece KAMALATMIKA are afinitati imense cu MATANGI, BHUVANESHVARI si KALI, adesea textele clasice vorbind despre Tripla Emanatie a lui ADI-SHAKTI (MATANGI sau MAHAMOHINI DEVI) ca fiind KALI-BHUVANESHVARI-KAMALATMIKA.
Ele formeaza astfel o triada indestructibila de Puteri Divine Esentiale si ale caror BIJA MANTRA (VIDYA) alcatuiesc una dintre cele mai puternice SAMA-VIDYA (VIDYA compusa din alte VIDYA), atribuita lui KALI si respectiv, lui MAHALAKSHMI (MAHA-VIDYA din 5 cuvinte forta sau PRANAVA BIJA + MATANGI + KALI + BHUVANESHVARI + KAMALATMIKA).
sursa mantra ro
Sistemul TANTRA –YOGA considera ca, la capatul oricarei desfasurari evolutive a practicii spirituale perseverente (ABHYASA – SADHANA), un aspirant spiritual este capabil si trebuie sa se bucure defructul practicii sale (YOGA PHALA), asemanator cu un pretios fruct indestructibil si adamantin (VAJRA- PHALA).
Acesta este cules prin gratia Supremului Divin, numit SHRI PARAMASHIVA, acest tip de Gratie a Supremului numindu-se PRASADAM, deoarece constituie o stare transcedentala de Binecuvantare Divina.
Uneori, aceasta stare de Binecuvantare Suprema face ca in fiinta aleasa si daruita Divinului, sa infloreasca toate caitatile prin excelenta Divine, iar simbolul acestui fruct nepretuit sau al acestei stari de infolrire spirituala este o floare ( PUSHPA), in special o floare de Lotus - KAMALA sau PADMA.
Esenta a Realizarii spirituale, KAMALA sau floarea imaculata de lotus, ascunde in centrul sau acea nepieritoare Esenta a Divinitatii din fiinta umana – ATMAN.
Toate florile existente in planul terestru, precum si cele din lumile subtile ale zeilor, sunt trecatoare si timpul ( KALA) le impune o caracteristica distincta: aceea de a se usca (SIDANTI); aceasta actiune este sustinuta uneori de vanturile care bat neincetat, astfel incat tot ceea ce odata era infloritor putem spune azi ca este uscat (SHOSHAYATI).
Oarecum urmand simbolismul agrar al spicului de grau, a florii de mac sau la florilor tarzii de toamna, traditia spirituala orientala considera ca, precum plantele, fiinta umana trece prin mai multe etape distincte de evolutie, trecand prin nasterea din samanta, stadiul embrionar, nasterea propriu-zisa, copilarie, pubertate, tinerete, maturitate, batranete si, in faza involutiei maxime a structurilor vitale, sau in faza incetinirii complete a proceselor de regenerare, se vorbeste in mod obisnuit despre moarte.
Problema care se pune, teoretic, este daca poate cineva, oricine ar fi el din aceasta manifestare si orice grad de evolutie spirituala ar avea el, ca si creatura, sa scape acestui proces al ciclicitatii periodice, fara a-si sacrifica actuala structura vitala si fara a nega in vreun fel fortele naturii (PRAKRITI).
Cu alte cuvinte, daca poate exista o cale de iesire din lantul transmigratiei fata a fi necesara o teribila forta ascetica, care de regula usuca prematur structurile vitale in vederea unei ulterioare dezvoltari a unei singure flori spirituale, invizibile insa si deci cu neputinta de sesizat si de constientizat clar ca tel sau scop al Evolutiei Spirituale.
Cunoastem deja parerea sistemului KUNDALINI – YOGA cu privire la acest subiect: arzand toate buruienile cat si toate florile trecatoare (adica fructele KARMA-ei noastre negative si respectiv, pozitive), din cenusa aceasta, nascuta in urrma unui effort ascetic mistic, se va produce mana* pretioasa care va face rodnic solul (pamantul, PRITHIVI), din care cu ajutorul caldurii (TEJAS) si al luminii (JYOTIH) solare, va inflori floarea indestructibila a Nemuririi.
Aceste trei etape, ale pamantului (BHUMI sau PRITHIVI), focului (TEJA) ce rezida in aer (fulgerul, VAJRA) si cerului (DHAUS, sediul soarelui si al luminii solare SURYA-JYOTIH sau BRAHMAJYOTIH – lumina Clara Divina a transcendentului BRAHMAN) sunt practic, in traditia DASHA MAHA VIDYA: Dhumavati, Bagalamukhi si Matangi.
Rezulta, logic, in viziunea sistemului Kundalini Yoga, faptul ca a 10-a mare putere cosmic este in mod indispensabil legata de faza sau etapa desavarsirii spiritual, in care descoperim si ne identificam plenar cu miezul florii de lotus, ATMAN din Inima Spirituala a Divinului Sine (BRAHMNA), astfle incat aceasta ultima, dar sic ea mai importanta MAHA-VIDYA, poarta numele de KAMALATMIKA.
Sistemul TANTRA YOGA a considerat insa ca intrebarea initiala cu privire la necesitatea sau indispensabilitatea ascezei permanente in viata unei fiinte umane nu a capatat raspunsul cautat si de aceea, ca argument pentru o viata plenara traita armonios, s-au conceput acele metode practice de utilizare a tuturor mijloacelor posibile (incluzand tehnicile de fuziune erotica in cupluri de practicanti yoghini continenti si initiate) in vederea experimentarii, pe tot parcursul vietii spiritual,e a starii de Implinire interioara, atat de absenta in viata ascetilor, in sensul ei total (care include si planul fizic).
S-a nascut astfel o aspiratie puternica, la paroxismul oricari incercari de a strapunge imaginatia obisnuita a omului, de a realize Sinele Suprem (ATMAN) intr-o singura viata si intr-un singur scop, oricat de imperfect ar fi acesta (omul).
Acestei aspiratii initiale sistemul KUNDALINI YOGA nu i-a putut ramane indifferent si i-a adaugat fiorul mistic al cautarii Divinitatii interioare.
De aici, din aceasta sinteza de mare amploare s-a nascut calea MAHA-SIDDHAS-ilor din VAJRAYANA si multiplele ACHARAS TANTRA-ice, astfle incat ce-a de a zecea MAHA-VIDYA a devenit cea mai adorata Mare Putere Cosmica din Orient, chiar daca acest lucru s-a intamplat datorita unui alt nume si aspect fundamental al Ei si anume MAHALAKSHMI, déja prezenta in literature VAISHNAVA ca principala Energie Divina Suprema a lui MAHAVISHNU (Dumnezeu in aspectul sau de Fiinta Suprema care locuieste in Oceanul Cauzal-KARANODAKASHYANI VISHNU).
Cu exceptia Tibetului, care a fost mult mai deschis catre Divinitati cu character pronuntat transcendent, multe dintre ele emanatii pur intelectuale sau emanatii necesare pentru justa apreciere a unor Principii teoretice sau modele arheticaple ale planului intelectului superior (idei forta, principia si energii foarte mult legate de planul lui AJNA si SAHASRARA CHAKRA din yoga hindusa) cum sunt:
“GUHYASAMAJA, PRAJNAPARAMITA, HEVAJRA, KALACHAKRA si zeitele DHARANI” (P. PAL, “Art of Tibet”, p.43), dar si SARASVATI, VAJRAVARAHI si MAHAKALI, toate celelalte tari din Orient au imbratisat cultul devotional catre MAHALAKSHMI iar KAMALATMIKA sau “Floarea imaculata de lotus” a ajuns un binecunoscut si uviversal symbol al tuturor Puterilor Benefice ale Energiei Divine, numite LAKHSMI, MAHA-DEVI, MAHALAKSHMI sau TARA, GAURI, PARVATI si SHRI- DEVI.
In general insa, tarile influentate in dezvoltarea religioasa si istorica de Buddhism (MAHAYANA, HINAYANA sau VAJRAYANA), cum ar fi Tibetul si Nepalul, Sri Lanka, Burma (Birmania) si Cambodgia, au recunoscut mai ales aspectul de SHRI-DEVI al lui MAHALAKSHMI, evitand sa I se adreseze un nume hindus si visnuit pe deasupra, nepregetand totusi sa foloseasca nume indiene (hinduse, visnuite, tantrice sau vedice) ale lui MAHALAKSHMI, ca atribute ale lui VAJRAVARAHI.
Aceasta s-a intimplat mai ales acolo unde VIDYA lui BAGALAMUKHI a fost considerata mult mai importanta decat toate celelalte, cu exceptia, probabil, a VIDYAS-urilor binecunoscute si in VAJRAYANA: TARA, CHINNAMASTA, BHUVANESHVARI si DHUMAVATI (cu numele lor specifice Buddhismului).
In Tibet si Nepal, tari convertite la Buddhism sub influenta Scolii VAJRAYANA, VIDYA lui TARA a fost utilizata chiar mai tarziu decat cea a lui BAGALAMUKHI (numita special MAHAMAYURI si VAJRAVARAHI) si ulterior, sub influenta coplesitoare a lui SARASVATI afacut practice ca adorarea devotional a unei divinitati visnuite, shivaite sau vedice, binecunoscute in India, sa nu cunoasca dezvoltarea din India.
Aceasta pentru ca, in VAJRAYANA, VISHNU este considerat o zeitate Indiana importanta, dar apartinand grupului de zeitati carora li se adreseaza profanii. In panteonul si asa supra-aglomerat al tantrismului Buddhist (VAJRAYANA) gasim arareori un loc bine definit pentru MAHESHVARA, MAHAVISHNU si BRAHMA, pentru a mai putea pretinde un loc pentru MATANGI, MAHALAKSHMI si BRAHMI, atat de cunoscute in panteonul hindus.
In general VISHNU-ismul nu a fost prea bine privit de catre Buddhism, in primul rand deoarece afirma ca intemeietorul doctrine Buddhiste, BUDDHA SAKYAMUNI (GAUTAMA SIDDHARTA) era doar un alt AVATAR al lui VISHNU si, in al doilea rand, datorita imensei vitalitati si porniri frenetic catre de votiune a vishnuitilor, calitati oarecum contrare scopului pur ascetic, intelectual, propagate de SAKYAMUNI BUDDHA insusi.
Asadar numele zeitatilor hinduse nu au prea fost agreeate in VAJRAYANA si de aici a rezultat numirea unanima, in Orient, a lui KAMALATMIKA, prin numele de SHRI-DEVI, inclusa in panteonul buddhist al unor tari mai putin inversunate contra hinduismului, cum sunt Indonezia, Champa (teritoriu antic, inclus azi in Vietnam), Coreea si Japonoa (mai putin China, unde cultul lui TARA a fost raspandit mai ales).
Gasim numele lui MAHASHRI (jap. KICHIJO-TEN, transliteratie destul de exacta pentru un derivat sanscrit: MAHASHRI, in jap. MAHASHIRI) ca un alt corespondent pentru LAKSHMI (MAHALAKSHMI sau KAMALATMIKA), drept o binecunoscuta zeitate populara chiar si in JAPONIA (G.D. SAUNDERS – “MUDRA”, pg. 53,54), mai ales cand este vorba de “KICHIJO-TEN din JORURIDI (KYOTO), care poarta in mana ei stanga un atribut specific, particular, nestemata care indeplineste toate dorintele” (v. GROUSSET, RENE “Les Civilisations de l’Orient”, Paris, 1920-30, vol. IV: “Le Japan”, ed.I, P.44, FIG.30.
Aceasta statuie dateaza din secolul XII). Regretatul orientalist A.K. COOMARASWAMI, in “Elements of Buddhist Iconography” (Cambridge: Harward University Press, 1935) nota ca “LILA-KAMALA “Lotusul jocului”, reprezinta universul ca un joc la Divinitatii Supreme, tot asa cum lotusul care este tinut de o fiinta umana constituie un fel de obiect de joaca.
In Nepal si Tibet, lotusul este de obicei reprezentat deplin inflorit (deschis complet, n.n.)” (pag. 21). Numele lui KAMALA DEVI apare inca din KALIKA PURANA, unde este fie o forma a lui KALI, fie una dintre cele mai frumoase YOGINI.
KAMALATMIKA este prin urmare un nume binecunoscut in Orient, fiind asociat lui Shiva in tantrismul caii DASHA MAHA VIDYA, tot asa cum MAHAKAKSHMI este asociata lui VISHNU, in Vishnuism. LAKSHMI, SHRI, SHODASHI si MAHALAKSHMI apar drept cele mai cunoscute aspecte ale celei de a 10-a Mari Puteri Cosmice Feminine, KAMALATMIKA, cea care, in sinteza specifica gnozei tantrice, contine in sine nu mai putin de 12 VIDYA-DEVI, atunci cand este privita ca Zeita Suprema, asa cum declara textul DEVI MAHATMYA din MARKANDEYA PURANA.
Din punct de vedere istoric, cultul acestei Mari Puteri Cosmice nu este cunoscut sau atestat in VEDA-s, insa, precum KALI si TARA, KAMALATMIKA a fost o zeitate adorata in randul populatiei indigene, preariene din India, astfel incat exista o raspandirela nivel de mase umane a cultului lui MAHALAKSHMI.
Textul DEVI MAHATMYA din MARKANDEYA PURANA, care constituie de altfel si punctul istoric in care zeitele tantrice: KALI, SHYAMALA si GAURI (se afirma in diverse lucrari de specialitate) au fost oficial recunoscute in traditia religioasa hindusa timpurie (post-vedica), afirma ca:
“Toate formele lui DEVI -SATTVIKA, RAJASA si TAMASA –au evoluat din Supra-Fiinta MAHALAKSHMI. SARASVATI, GAURI si VISHNU sunt manifestarile SATTVIKA ale Zeitei, LAKSHMI si HIRANYAGARBHA sunt manifestarile ei RAJASA, in timp ce MAHAKALI, SARASVATI (SHYAMALA) si RUDRA sunt manifestarile ei TAMASIKA”
(R.S. GUPTE –“ Iconography of the hindus, Buddhist and Jains”, pag. 99, citand pe GOPINATH RAO, T.A. “Elements of Hindu Iconography”, Madras, Law Printing House, 1914-1916, 4 vol; voL. I, partea a II-a, p.337).
Aceasta suprema MAHALAKSHMI devine baza adorarii lui SHAKTI”. Privita ca Suprema Zeita, MAHALAKSHMI, sau ca Mare Putere Cosmica Feminina, KAMALATMIKA, ea subsumeaza si inglobeaza armonios douasprezece VIDYA-DEVI sau 12 principale aspecte:
1. MAHAVIDYA,
2. MAHAVANI,
3. BHARATI,
4. SARASVATI,
5. ARYA,
6. BRAHMANI,
7. MAHADHENU,
8. VEDAGARBHA,
9. ISHVARI,
10. MAHALAKSHMI,
11. MAHAKALI,
12. MAHASARASVATI.
Aceste VIDYA- DEVI constituie insa nume sau aspecte clasice ale unora dintre celelalte 9 Mari Puteri Cosmice si numai MAHALAKSHMI ar fi pe deplin identificata cu KAMALATMIKA.
Astfel, MAHAVANI, BHARATI, SARASVATI, ARYA, BRAHMANI, VEDAGARBHA, ISHVARI si MAHASARASVATI sunt opt VIDYA-DEVI incluse in MATANGI – VIDYA, MAHADHENU ii corespunde atat lui MATANGI car si mai ales lui BHUVANESHVARI – VIDYA, in timp ce MAHAKALI este fie un aspect al lui KALI-VIDYA, fie al lui DHUMAVATI.
Rezulta ca numai MAHAVIDYA si MAHALAKSHMI ar ramane ca aspecte particulare ale lui KAMALATMIKA.
Totusi acest lucru nu este adevarat, deoarece KAMALATMIKA are afinitati imense cu MATANGI, BHUVANESHVARI si KALI, adesea textele clasice vorbind despre Tripla Emanatie a lui ADI-SHAKTI (MATANGI sau MAHAMOHINI DEVI) ca fiind KALI-BHUVANESHVARI-KAMALATMIKA.
Ele formeaza astfel o triada indestructibila de Puteri Divine Esentiale si ale caror BIJA MANTRA (VIDYA) alcatuiesc una dintre cele mai puternice SAMA-VIDYA (VIDYA compusa din alte VIDYA), atribuita lui KALI si respectiv, lui MAHALAKSHMI (MAHA-VIDYA din 5 cuvinte forta sau PRANAVA BIJA + MATANGI + KALI + BHUVANESHVARI + KAMALATMIKA).
sursa mantra ro
Saturday, February 5, 2011
Wednesday, February 2, 2011
Subscribe to:
Posts (Atom)
